Acest gen cuprinde cca 200 specii (plante erbacee, majoritatea vivace, putine bienale si anuale), originare o parte de pe malul Mediteranei, iar alta de prin zonele temperate ale emisferei nordice. Campanula fragilis si Campanula isophylla, ambele avand flori numeroase albe sau albastre, iar tulpinile subtiri pletoase, la prima varfurile fiind uneori ridicate. Le putem folosi tot atat de bine in apartament ca si pe balcoane sau chiar in gradini, fiind peste tot la fel de decorative. Nu sunt pretentioase la temperatura, crescand chiar mai bine in incaperi reci, bine aerisite. Le vom uda abundent vara, cand le vom uda regulat si cu ingrasaminte diluate. In timpul infloririi, pentru a pastra aspectul viu, vesel al plantei, vom indeparta toate florile ofilite. Iarna, li se va respecta perioada de repaus: udarile se diminua, ingrasarile se suprima si se vor pastra la rece si la lumina. Inatnte de a iesi din repaus primavara, annual, plantele se transplanteaza intr-un amestec de 1 pana la 2 parti compost, 1 parte pamant de gradina si 0,5 parti nisip. Inmultirea la Campanula fragilis se face in perioada ianuarie ? martie, prin seminte. Rasadul crescut suficient pentru a fi usor manipulat, va fi mai intai rarit, ca mai tarziu sa se planteze in fiecare ghiveci (cca 10 cm diametru), cate 203 exemplare. Se inmulteste si prin butase, de exemplu Campanula isophylla, inradacinati la cca9-10oC. Pentru a obtine de la inceput plante mai ornamentale, se planteaza in acelasi ghiveci cate 3-5 exemplare.
0 Responses So Far: